El a crescut înaintea Lui ca un lăstar,
    ca o rădăcină ieşită dintr-un pământ uscat;
nu avea nici frumuseţe, nici strălucire care să ne atragă,
    nu era nimic în înfăţişarea Lui care să ne placă.
Dispreţuit şi părăsit de oameni,
    Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa,
era atât de dispreţuit, încât oamenii îşi ascundeau faţa de El,
    iar noi nu L-am luat în seamă.

Într-adevăr, El a luat asupra Lui neputinţele noastre
    şi a purtat bolile noastre.
Noi însă L-am considerat lovit,
    zdrobit de Dumnezeu şi nenorocit.

Read full chapter